Servicii pastravarie

Pastravaria Namaiesti este deschisa in fiecare zi. Spre comercializare, Păstrăvăria Nămăiești ofera:

  • păstrăv de consum (fântanel, curcubeu și indigen) între 120-200g;
  • păstrăv afumat 150g-1 kg;
  • icre de consum la caserole de 100g.

De asemenea, unitatea furnizează păstrăvariilor din zona Argeșului și nu numai, puiet de păstrăv la diferite dimensiuni: de la 0,0001g- la100g. Pretul variaza in functie de marimea pestelui. În lacul pentru pescuit sportiv, se regasesc specii de pește precum: crap, fitofag, novac, somn, caras și păstrăv.

NU SE PERCEPE TAXA DE PESCUIT, SE PLATESTE PESTELE PRINS.

DESCRIEREA SPECIILOR DE PASTRAV

Salmonidele crescute în Păstrăvăria Nămăiești, sunt reprezentate de: păstrăvul indigen, păstrăvul fântânel și păstrăvul curcubeu.

PǍSTRAVUL INDIGEN (SALMO TRUTTA FARIO, LINNÉ)

Păstrăvul indigen denumit și păstrăv de râu este salmonidul cel mai răspândit din apele de munte. Acesta trăiește în apele de munte din estul Europei până în munții Ural, în cele ale Asiei mici și în Africa de Nord. La noi în țară se află răspândit atât în apele și pârâiele de munte cât și in lacurile alpine și de baraj. Păstrăvul indigen deține un corp puternic, în formă de fus, puțin turtit lateral și acoperit cu solzi mărunți. Capul este lipsit de solzi, iar înotătoarea codală este scobită în tinerețe, aproape dreapta la exemplarele bătrâne. Celelalte inotătoare sunt rotunjite iar linia laterală are, în lungul ei între 110 și 125 de solzi.

Are maxilarele puternice cu dinți numerosi înspre interior, fapt ce indică aptitudinea acestuia de mare răpitor. Coloritul indigenului este foarte frumos, doar cel al fântânelului îl depășește- brun pe spate și alb-murdar pe flancuri și burtă. Flancurile și spatele sunt presărate de puncte negre sau brun-inchis, amestecate cu steluțe roșii înconjurate de inele alb-gălbui, iar punctele roșii lipsesc de pe linia spinării; ele se găsesc și pe nodalcă.

Colorația variază în funcție de mediul în care trăiește, de culoarea fundului albiei, de hrană dar și de lumina care pătrunde in ascunzișul unde își are locul. Astfel, colorația este mai deschisă de la verde-brun până la galben-pal, în apele cu fundul pietros și vegetație arborescentă pe maluri și mai închis de la negru la verde în locuri umbrite, cu apa adâncă sau cu fundul acoperit de vegetație (alge sau muschi). Până la vârsta de un an, tineretul poartă pe flancuri umbre ovale transversale.

PĂSTRĂVUL FÂNTÂNEL (SALVELINUS FONTINALIS, MITCHILL)

Păstrăvul fântânel este denumit și păstrăv de stâncă, păstrăv de șipot, fântâniță și fântânel.Păstrăvul fântânel este originar din regiunea izvoarelor fluviilor de pe coasta atlantică a Americii de Nord (între peninsula Labrador și Munții Alegani). În Europa a fost introdus în anul 1889 , iar în România în 1906, în câteva ape de munte din Moldova, pe Valea Putnei, Valea Tarcăului. În aceeași perioadă a fost introdus și în Transilvania, pe Valea Gudei, afluent al Mureșului lângă Toplița, pârâul Negruța, afluent al Someșului Rece și Valea Putnei-Suceava pe cale de dispariție.

Rudă apropiată cu păstrăvul indigen, fântânelul se deosebește de acesta prin armonia culorilor de o frumusețe rară, ceea ce îi conferă titlul de cel mai frumos pește din România. Fântânelul are corpul mai puțin suplu decât al păstrăvului indigen și este acoperit de numeroși solzi mici ( în lungul liniei laterale are înre 109-130 de solzi). Spatele fântânelului este brăzdat de dungi portocalii pe un fond verde-măsliniu. Flancurile variază între portocaliu, argintiu și roșu, acestea sunt presărate de numeroase steluțe cu colțurile rotunjite de culoare portocalie sau roșu-carmin. Înotătoatele ventrale, cea anală și dorsală sunt roșietice și au o dungă albă brăzdată terminal cu o dungă neagră. Înotătoarea codală are acea dungă doar în partea de jos a ei, iar dorsala are culoarea spatelui. La fel se prezintă și partea superioară a înotătoarei codale, fiind scobită ca a păstrăvului indigen. Femela are culori mai șterse decât masculul.

PĂSTRĂVUL CURCUBEU (ONCORHYNCHUS MYKISS, Walbaum, 1792)

Păstrăvul curcubeu mai este denumit și păstrăv american.

Curcubeul este originar din America de Nord (California) și a fost introdus în Europa în jurul anului 1880, în Germania inițial, după care și în alte tări europene, precum și în țara noastră înaintea primului război mondial.

Există două tipuri de păstrăvi curcubeu: păstrăvul curcubeu propriu-zis (rainbow trout) care trăiește în apele de munte și păstrăvul curcubeu denumit cu cap de oțel (steelhead trout), care migrează în acean la maturitate.

Păstrăvul curcubeu este mai puțin frumos decât semenii săi din aceeași familie, este verde cenușiu, uneori albăstrui pe spate, argintiu strălucitor pe flancuri și albicios pe burtă. În lungul liniei laterale, are o dungă cu irizații în culorile curcubeului, mai pronunțată decât ceilalți pești din familia salmonidelor. Dunga în culorile curcubeului este mult mai pronunțată la exemplarele care trăiesc în apele libere, decât la cele din bazinele păstrăvăriilor. Curcubeii, îndeosebi la masculi, au dunga mai pronunțată în perioada depunerii icrelor.

Forma corpului este asemănătoare cu cea a indigenului, solzii sunt mai mari și ușor căzători, în număr de 120-150 în lungul liniei laterale.

Spatele și flancurile, înotătoarea codală, sunt presărate cu numeroase puncte mici negre, iar punctele roșii lipsesc la curcubeu. Unele exemplare au punctele negre mici cu formă neregulată ce sunt răspândite pe tot corpul.

Înotătoarea codală a curcubeului este scobită și la vârstă înaintată. Capul este mai mic, proporțional cu capul, diferit de păstrăvul indigen. Puietul de o vară are dungi transversale ovale pe flancuri ce dispar în anul următor.